Aurelia Cionca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurelia Cionca
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepianistă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata

Aurelia Cionca (n. 16 mai 1888, București – d. 17 decembrie 1962, București), a fost o pianistă și profesoară de pian din România, care, printre alții, i-a avut ca studenți pe Dinu Lipatti, Dan Mizrahi și Eugen Ciceu.[1]

În 1895 a avut loc la București prima întâlnire a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) cu Aurelia Cionca, un copil-minune pe care regina a sprijinit-o apoi să devină pianistă.[2] Mulțumită reginei, Aurelia Cionca a cântat din copilărie în fața unor muzicieni renumiți, ca Bronisław Huberman, Kubelik, Grunfeld și Pablo Sarasate.

A debutat în cariera concertistică la vârsta de 9 ani, când s-a afirmat ca un talent remarcabil. De pildă, la adunarea generală anuală a societății ASTRA ținută la Beiuș în august 1898, în cadrul obișnuitei «producțiuni literar-artistice» ce a urmat adunării propriu-zise s-a produs mica pianistă Aurelia Cionca, venită tocmai de la București.[3]

Studiile începute în țară le-a completat la Conservatorul Regal de Muzică din Leipzig (1903-1906)[4], unde a fost eleva favorită a profesorului Alfred Reisenauer, un pedagog renumit, elev al lui Franz Liszt.[5][6]

A dat numeroase concerte în diferite orașe europene (Viena ori Leipzig, Varșovia, Berlin, Oranienburg sau Budapesta[4]), bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire. Concomitent a desfășurat o rodnică activitate pedagogică la Conservatorul din București.[6]

Aurelia Cionca a fost și compozitoare. Între compozițiile sale se numără și „Patru balade galbene pe versuri de Lorca”.[7]

A fost recompensată cu titlul de Artist Emerit.[6]

Nina Cionca este nepoata sa de frate.

Premieră[modificare | modificare sursă]

După ce a rămas necunoscută timp de 84 de ani, creația postumă a lui Liszt, „Rapsodia română”, descoperită în 1931 la Weimar de Octavian Beu, a fost interpretată în premieră la 17 decembrie 1931, de pianista Aurelia Cionca, la Ateneul Român din București[8]. La 19 aprilie 1932, d-na Aurelia Cionca Pipoș, profesoară la Academia Regală de Muzică din București, a interpretat această lucrare în sala „Casinoului Militar” din Timișoara, cu ocazia turneului pe care l-a întreprins în centrele și orașele muzicale din Transilvania[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Friends of Eugen Cicero
  2. ^ „Date din viața Elisabetei de Wied, Regina României, Carmen Sylva”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Relații de rudenie în mediul intelectual românesc din vestul Transilvaniei în a doua jumătate a secolului 19 și începutul secolului 20” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b Muzica și muzicienii Brașovului în secolul al XIX-lea
  5. ^ Sviatoslav Richter Recordings and Videos: settembre 2008
  6. ^ a b c Aurelia CIONCA
  7. ^ Revista Magazin
  8. ^ “Pianistul publicului” Franz Liszt (1811-1886)
  9. ^ „Un eveniment muzical” în ziarul „VESTUL”, 24 martie 1932, anul III, nr. 488

Bibliografie[modificare | modificare sursă]