Alexandru A. Suțu

Alexandru A. Suțu
Psihiatrul Alexandru A. Suțu
Date personale
Născut	30 noiembrie 1837 București, Țara Românească
Decedat	22 septembrie 1919, (82 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Părinți	Alexandru Suțu-Dragomanaki și Maria Hrisomali
Căsătorit cu	Eliza Zădăriceanu
Copii	Alexandru Suțu
Cetățenie	România
Ocupație	psihiatru
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Facultatea de Medicină din Atena și Paris
Alma mater	Universitatea Națională și Capodistriană din Atena Universitatea din Paris
Organizație	Universitatea din București
Reprezentant	fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România
Cunoscut pentru	Pionier al psihiatriei românești, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România
Membru corespondent al Academiei Române

Alexandru Alexandru Suțu (Sutzu, Soutzo) (n. 30 noiembrie 1837, București, d. 22 septembrie 1919) a fost un pionier al psihiatriei române, primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al asistenței moderne a bolnavilor psihici, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România.

Viața

Fiul marelui cămăraș (șambelan) Alexandru Suțu-Dragomanaki (nepot de frate al domnului Alexandru Nicolae Suțu) și al Mariei Hrisomali, a fost doctor în medicină al Facultăților din Atena (1863) și Paris (1865). Întors în țară, a devenit fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România, medic șef al ospiciului de alienați Mărcuța din București (1866-1909), directorul ospiciului Mărcuța (1867-1878 și 1880-1892), fondatorul și redactorul Gazetei spitalelor (Paris, 1867), unul dintre redactorii Gazetei medico-chirurgicale a spitalelor’’ (1870-1880), fondatorul sanatoriului pentru alienați Caritatea din București (unde a fost internat în mai multe rânduri poetul Mihail Eminescu și unde a și decedat), profesor de medicină legală la Universitatea din București (1879), efor al spitalelor civile române (1892), fondatorul Jurnalului psihiatriei și medicinei legale (1884), membru al Consiliului sanitar superior (1896), membru corespondent al Academiei române (1888), expert în psihiatrie medico-legală a Tribunalului.

Alexandru Suțu a fost căsătorit cu Eliza Zădăriceanu și a fost tatăl doctorului Alexandru Suțu (1876 - 1925). A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Opera

• Considérations sur la dyspepsie essentielle, 1865
• Corpul, cugetul și acțiunile, 1867
• Tuberculoza, 1867
• Omuciderea, 1868
• Considerațiuni asupra epilepsiei și maniei epileptice, 1868
• Jurisprudența și medicina, 1869
• Ospiciulu Mărcuța. Relațiuni clinice și medico-legale, 1869
• Smintiții în libertate, 1870
• Civilisațiunea și educațiunea în raport cu afecțiunile nervoase, 1871
• Despre fisionomia alienaților, 1871
• Mania lucidă, 1871
• Mania de ceartă. Studiu medico-legal, 1872
• Efectele alcoolismului asupra afecțiunilor chirurgicale, 1872
• Medloace practice de a combate beția, 1872
• Influența musicii asupra morbelor nervoase și mintale, 1872
• Starea mintală a bătrânului, 1872
• Sistemele penitenciare și codul penal, 1872
• Causele erisipelului, 1873
• Paralisie labio-gloso-laringee, 1873
• Pasiunile, mendicitatea, libertinagiul, alcoolismul, 1873
• Pauperismul, libertinagiul și alcoolismul, 1873
• Despre prognosa în morbele mintale, 1873
• Condițiuni în care se dezvoltă alienațiunea mintală, 1874
• Consecința și neconsecința, 1874
• Studiu asupra maniei, 1874
• Studiu asupra melancoliei, 1874
• Alcoolismul la nutrice, 1874
• Alienațiuni complicate, 1874
• Evoluțiunea și ereditatea, 1874
• Efectele variolei și ale febrei tifoide asupra sistemului nervos, 1874
• Hipocondria și transformațiunile ei, 1875
• Histeria și manifestațiunile ei mintale, 1875
• Transfuziunea sângelui în morbele mintale, 1875
• Crima și alienațiunea mintală, 1875
• Digitala în excitațiunea maniacă a epilepsiei, 1876
• Perioada prodromică a paralisiei generale, 1876
• Stimulațiunea alienațiunei mintale, 1876
• Graviditatea și alienațiunea mintală, 1876
• Manii diatesice, 1876
• Manii simpatice, 1876
• Alienatulu în fața societății și sciinței, 1877
• Institutulu Caritatea pentru căutarea morbelor nervoase și mintale, 1877
• Tuberculoza în morbele mintale, 1878
• Asistența publică a alienaților și baronul Mundy, 1878
• Insomnia și delirul, 1879
• Supra-activitatea mintală și efectele ei, 1879
• Studiu medico-legal asupra asfixiilor, 1880
• Mania morală în raport cu responsabilitatea legală, 1885
• Clasificarea psichoselor, 1900

Bibliografie

• Dr. G. Brătescu - Spitale Vechi și Noi, Ed. Medicală, București, 1976, pag. 233-234,318,374
• Radu Negrescu-Suțu - Cartea de Aur a Familiei Suțu, pag. 213;
• Dr. Valentin Veron Toma - Alexandru Sutzu. Începuturile psihiatriei stiințifice în România secolului al XIX-lea, Bucuresti, 2009.

„ Prin publicarea, în anul 1877, la București, a volumului ’’Alienatulu în faça societății și a sciinței’’ (Editura Noua Typographie a Laboratorilor Români), psihiatria românească intra într-o nouă etapă, modernă, europeană, științifică. Autorul acestei lucrări fundamentale a medicinei secolului al XIX-lea era Dr. Alexandru Sutzu care, după studii medicale la Atena, își susținuse doctoratul la Paris, în 1865, iar din 1866 devenise medic al Institutului Mărcuța de lângă București, primul nostru azil de alienați. Doctorul Sutzu a fost cel care a separat medicina alienistă de medicina legală, devenind primul profesor de psihiatrie din România în 1897 și autor al unor importante lucrări, situate la granița dintre neurologie și psihiatrie (studii despre afazie, epilepsie, paralizia generală etc.), dar și al unor excelente studii de medicină legală a alienaților. Dat fiind că, în acea vreme, medicii români nu aveau la dispoziție un tratat elementar de specialitate, Sutzu își propune și duce la bun sfârșit proiectul de elaborare și publicare a unei astfel de lucrări care sintetizează, în același timp, un bogat material științific provenit din literatura medicală europeană a vremii, dar și propria sa experiență clinică de medic și director al azilului de la Mărcuța.”

(Prof. Univ. Dr. Constantin Popa, Membru Titular al Academiei Române)

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S